Cristealizari ne ameninta cu o campanie bloggereasca de a aduce oamenii la vot si spune ca ne va aduna pe hailavot.org daca scriem fara porcusori pe caietel 5 motive pentru a merge sau a nu merge la vot. Cum eu vreau sa votez, hailavot, atunci!
1. Anul acesta termin Facultatea de Stiinte Politice, UB. Daca am auzit un lucru repetat la nesfarsit de-a lungul a 3 ani de studii, acel lucru este ca VOTUL LIBER SI UNIVERSAL E ESENTA DEMOCRATIEI. Inainte de a ajunge la solutia finala, nazistii au luat o serie de alte masuri impotriva evreilor. Cea mai importanta din punct de vedere politic a fost modificarea legislatiei, pentru a retrage cetatenia evreilor - dupa care - orice alte abuzuri nu puteau fi sanctionate juridic. Cetatenia contine dreptul de vot. In State, sclavii erau considerati bunuri vii, cum ar fi vitele si la un moment dat au primit dreptul la vot - fiecare sclav avand dreptul la trei cincimi din votul unui alb. Au primit dreptul la vot, pentru a se putea elibera din sclavie. Femeile si-au capatat dreptul la vot relativ recent si au suferit secole de-a randul nenumarate magarii din partea barbatilor, care intr-un fel conventional le stapaneau. Ori de cate ori avem de-a face cu atrocitati si marsavii ale istoriei moderne(!), aveam de-a face automat si cu categorii sociale inegale cu aceia care aveau drept de vot - precum coloniile, femeile, minoritatile, sclavii. Votul secret, universal si liber este prima arma pe care o avem impotriva celor cu putere, care ne pot abuza.
2. Dreptul de vot nu este numai un drept, ci si o indatorire. Nimic nu vine pe gratis. Asa cum daca nu muncesti, nu primesti salariu - daca nu votezi nu esti cetatean in adevaratul sens al cuvantului. Absenteismul la vot nu este numai o problema a Romaniei, ci o problema in mai toate statele lumii. Filosofia noastra de viata postmoderna - cinismul, indiferenta, platitudinea si superficialitatea se fac simtite si in ceea ce priveste interesul politic - nu e posibil ca toti politicienii din toate tarile lumii sa-i fi dezamagit pe toti alegatorii. Daca m-ai intreba pe mine, as spune ca problema este lipsa inamicului (in teoria comunicarii politice, inclusiv de la amicul Goebbles veti afla ca oamenii se mobilizeaza politic impotriva dusmanului - daca nu ai, il inventezi).
Ca sa intru mai adanc in teoria politica, societatea s-a nascut in urma unui contract social. Prin acesta oamenii isi sacrificau libertatea completa (pe care o aveau pe cont propriu in salbaticie) in favoarea securitatii oferite de o comunitate reglementata PRIN LEGI si implementarea lor. Acest contract s-a marit enorm in miile de ani ce s-au scurs si este compus din intregul corp al legilor - exact ca un contract intre stat si cetatean. Asa cum pentru a ramane in societate trebuie sa nu ucizi, pentru a face cu adevarat parte din societate, trebuie sa votezi.
3. ARGUMENTUL ARISTOTEL. Sa mai zicem si de zoon politikon, ca am auzit multe despre animalutul acesta. Va sa zica, omul e un animal politico-social, zilele astea as adauga si economic, dar ideea ramane aceeasi: ca facem parte din societate, si ca aceasta ne este natura. Altii ar spune ca dintre toate dorintele omului, pofta de putere ar fi cea mai puternica - vezi Orwell. Ori, o persoana dezinteresata de sfera politica, dezinteresata de putere, o persoana care isi respinge propria suveranitate in statul caruia ii apartine (ca da, apropos - poporul roman e suveran - si se manifesta prin vot) - ei bine, acela imi imaginez are vreo 12 pisici in garsoniera, felurite boli de piele si o obsesie pentru sosetele proaspat spalate.
4. ABSENTEISMUL DE LA VOT ESTE UN LUX, un rasfat - pe care si-l permit numai cei fara probleme. Oare lipseste vreun ungur din Tinutul Secuiesc de la vot? Lipseste vreo mama care isi tine copilul numai din alocatie si ajutor de somaj? Nu! Lipsesc cei care NU sunt presati de circumstante sa-si sustina drepturile si sa-si satisfaca nevoile. Bucurestiului nu-i merge deloc bine - ba chiar, cred ca acum ii merge cel mai rau din cat am vazut eu in 22 de ani. Nu ne permitem sa lipsim tocmai acum.
5. ALTII VOR VOTA IN LOCUL TAU. Si daca citesti bloguri, daca ai net, daca scrii un blog - inseamna ca esti educat. Inseamna ca esti votantul rational si informat care va vota cu cap (da - chiar esti o categorie rara in teoria politica, si niste ochelaristi iti vor studia comportamentul foarte curand - se numeste voting behavior). Nu-i lasa pe toti prostii sa decida in numele tau. Eu nu i-as incredinta lu Gicu de la 3 nici plasa cu cartofi daca e prea grea sa o urc singura pe scari - si cu atat mai putin sa-i dau eu lui pe maini votul meu.
Zici bine ce le zici. Chiar azi am scris un paper pentru scoala in care argumentam ca pana si cel mai monarhist conservator din secolul 18, daca ar fi transplantat in epoca noastre, ar alege sufragiul universal. Nu imi place ca pe altii ii doare la basca, asa ca macar pe mine sa nu ma doara. Plus ca azi am calatorit in zona Giulesti, Soseaua Orhideelor, splaiul Dambovitei, unde am trait apocalipsa. Aproape 3 kilometri patrati de masini blocate, betoniere care scoteau fum, zeci de masini claxonand, cheiul dambovitei dragat si infestat de un miros fetid si de multe musculite, trotuarele blocate de constructii sau masini parcate, astfel incat ad literam am luat-o la pas pe mijlocul bulevardului, pe o sosea neasfaltata, in prima urbe bucuresteana.
ai putea scrie si tu 5 motive
@Corina: Clara are dreptate. Scrie si tu (fara prcusori) 5 motive.
@artisticos: preluam articolul, bun venit in Campanie
Salutare,
Am terminat si eu Stiinte Politice in 2004, cand mai credeam cu naivitate ca politica e o zana cu bagheta magica si ca daca te implici in activismul politic partidic poti schimba lucruri, poti face ceva semnificativ. Slava Domnului ca n-am mers mai departe cu tipul asta de activism. Am retinut totusi legea faimoasa care spune ca intotdeauna o minoritate organizata va conduce o majoritate dezorganizata.
Aceste “minoritati organizate”, partidele, grupurile de influenta mi-au furnizat dezamagiri continue, ca cetatean simplu - cu o constiinta civica peste medie, cum ma straduiesc sa ma comport. Campaniile electorale imi dau un sentiment tot mai pregnant de jena si penibil. Cu cat stai sa analizezi mai bine fauna politica romaneasca, intrebarea atat de obisnuita “eu cu cine votez” se transforma in disperatul “de ce naiba sa mai votez???”…
Stau intr-un bloc la Piata Eroilor Revolutiei. Vizavi - Cimitirul Eroilor Revolutiei, intre el si blocul meu - corturile de campanie de toate culorile, megafoane stridente, fatuci cu mutre total apolitice impartind cu generozitate flyere, sepcute si pixuri. La TV aud aberatii despre autostrazi suspendate care vor traversa in doi ani Bucurestiul, strategii contraceptive pentru cainii comunitari, progrese fenomenale la toate capitolele.
In acelasi timp, in saptele blocului meu, la subsolul existentei, traiesc de azi pe maine copii si tineri fara adapost aruncati din orfelinate direct in strada. Ei nu “se dau cu tancul”, nu au solutii fiindca nimeni nu sta cu ei nici macar la discutii, nu fac parte din vreun plan urbanistic integrat. Ei nu voteaza. Ei nu exista (pentru autoritati si din pacate, pentru noi toti). Cand am semnalat aceasta situatie,(care indiferent cat de mult ne-a plicitisit tot o drama ramane), ceran o ractie clara pe o problema concreta, raspunsul coincidental si indirect al autoritatilor a fost ingroparea aad literam a problemei persoanelor fara adapost. Pentru pasionatii de analogii, la Cernobal au facut la fel, la Auschwitz au facut la fel si tot s-a aflat. Daca vreti sa aflati si voi - si multumesc astfel daca acest comentariu va fi primit pe blogul vostru -, intrati pe http://partealuminoasa.wordpress.com/ . Aflati despre o initiativa de a licita voturi in favoarea unor solutii pentru probleme dureroase si REALE. Si dati informatia mai departe. Poate sunt si altii care nu stiu cum sa voteze. Fiindca actul de constiinta civica asumata incepe (si) din imediata vecinatate a blocului.casei in care locuiti.
Multumesc. Realdo Tokacs.
Buna Relado (din cate inteleg e numele tau si ceva imi spune ca impartim ceva origini etnice - s-ar putea sa ma insel). Oricum, tin sa mentionez ca ai last cel mai lung comment din cate a vazut blogul meu vreodata. iti multumesc.
Ceea ce faci/spui tu este admirabil. Initiativa porneste de la fiecare dintre noi - macar de ar incerca toti sa schimbe cate ceva… Din pacate, eu nu am sfori de tras nici nu as sti ce sa te sfatuiesc sa faci. Ti-am aprobat commentul - poate va vedea cineva mai avizat.
As putea in schimb sa dezbat putin - ca intre absolventi de stiinte politice despre frumusetea vs. uratenia campaniilor. Imi vine in minte Colosseumul, acea arena enorma destinata plebeilor, pentru vulgarul lor amuzament, care sa-i tina deoparte de revolte, multumiti si cu burta plina. Ori de cate ori un Senator se voia ales, organiza jocuri spectaculoase - si macabre la Colosseum. Suntem latini si cred ca intelegem lucrurile acestea perfect.
Astazi, printre stropi la munca am lucrat la un nou post - mai modest decat ultimul despre hidosenia campaniilor locale in 2008. Am ajuns la concluzia ca nu prea putem pretinde mai mult de la amaratele noastre campanii balcanice… din pacate - dar asta este.
Fascinatia mea in facultate si sper eu in profesie este comunicarea politica. Pentru mine campaniile hidoase debordeaza de frumusete (ca sa fim totusi si un pic poetici) pentru urmatoarele motive: megalomanie, kitsch, appeal. Cand se intampla asa ceva - sar artificii de peste tot. Spun acestea intr-un sens de critica sociala. O astfel de campanie are valoare intelectuala mai mult decat nenumarate carti, pentru ca te trezeste dinaintea lumii in care traiesti, iti ridica dileme, ba poate chiar iti raspunde la intrebari. Sper ca nu am fost prea abstracta. Inchiei aici si sper sa te mai aud pe blog. Spor!
Si pe mine ma sperie realitatea ca o minoritate organizata conduce o majoritate dezorganizata, dar macar o data la 4 ani, majoritatea se poate organiza sa schimbe minoritatea.
Iar pentru a-ti sustine “Fiindca actul de constiinta civica asumata incepe (si) din imediata vecinatate a blocului.casei in care locuiti.”
iti recomand comentariul 4 din postul: http://dandumitrescu.wordpress.com/2008/05/17/ziua-cea-mai-verde/
scoati-ti, scoati-ti
Despre amfiteatrul Vespasian si politica sa
Dureaza din epoca celei de-a doua dinastii imperiale; senatorii, la fel plebeii - care e un nume interesant de dat cetatenilor - nu mai aveau nici vreun fel de influenta politica; iar jocurile romane nu erau facute sa prosteasca populatia. Azi ar fi numite barbare, dar, la drept vorbind, durau dintr-o epoca in care cetateanul si soldatul erau necesar suprapusi aproape de identificare, inainte de variile feluri de diviziune a muncii si identitatii. Mai mult, un climat violent este mai usor de protejat impotriva instigarilor la violenta - si mai bine pregatit sa le faca fata; in fine, lasand avantajele comparative deoparte, ramane ca plebea avea tribuni si, din vremea lui Marius, facea chestii foarte importante in armata, asa ca nu era tocmai neimportanta. Despre plebea locala asa ceva nu se poate spune.
Cumparatul voturilor e specific o problema moderna, pentru ca ceea ce se cumpara este accesul la un tip de putere care actioneaza la distanta, o putere care este ascunsa in mecanismele si procedurile sale la toate nivelele realitatii: limbaj, spatiu geografic, viata sociala &c. Apoi, pentru ca puterea este judecata in categorii diferite fata de antichitate - cetatenia si puterea nu sunt substante niciodata (decat, intr-un fel, in dictaturi), ci sunt relatii si au stari asociate, &c. - iar punctul crucial la relatia numita politica este ca intotdeauna o minoritate este pasionata si majoritatea doar afectata… Substanta este individul empiric dat si acest individ este insignifiant in conditia lui banala (despre care nu se mai spune ca ar fi naturala sau devenita din natura).
Un tribun caruia ii sarea ceva in ochi in Senat nu avea decat sa isi opuna veto-ul; si sa iasa din cladire sa dea de plebe si sa le prezinte problema. - Ce se poate face in modernitate pentru a apela la populatie sub specia ei politica, azi disociata de cele economice, religioase, educationale si altfel sociale? Intre minoritatile organizate si stat exista o afinitate naturala dubla: ordinea vorbeste despre putere; si ambele sunt minoritati. Coincidenta celor doua nu poate fi o supriza… Ce nu inteleg este in favoarea a ce as putea deplange minoritatile organizate - cine altcineva ar putea opera administratia, politica si toate problemele conexe?
Daca, asa cum pare, legatura dintre cetateni si politicieni - spre exemplul dat, in campanie - e, la ordinea stricta a termenilor, perversa, problema devine ce alternative exista. Ori, politica intr-o forma data nu isi ofera singura alternativele, ci doar le poate contine, mai ales daca e fortata de competitie. Ce fel de atitudine creeaza ce fel de politica - chiar daca atitudinea singura nu e de ajuns - si ce fel de atitudine emana din campaniile pe care le avem? In cazul romanilor, vanzarea voturilor, desi nu diametral opusa, era totusi distanta fata de ceea ce, mai tarziu, crestinii au numit vanzarea sufletului. Astazi, diferenta s-a sters. Vanzarea si cumpararea de voturi este ilegala; mai mult, votul si sufletul se identifica in sufragiul universal - cel putin atata vreme cat argumentul largirii francizei electorale este un fond dat, un fel de natura umana destul de incapatoare pentru tot felul de drepturi umane; si oriunde ar fi aceasta metafizica natura, drepturile se vad grupate in jurul votului, adica in conditiile cetateniei.
Ori, ceea ce pretinde oricine critica campaniile este ca exercitarea drepturilor in forma campaniilor tradeaza intr-un fel natura umana. Dar chestia asta nu se spune explicit; dar, spusa explicit, ar presupune doua chestii: ceva despre acel suflet sau natura care ar fi fraudat prin campaniile pe care le vedem; si ceva despre felul in care indivizi dati, sa zicem, cei care critica campaniile, pot mai bine media intre realitate si natura. Cum spuneam, asta ar insemna un alt fel de politica decat avem; si atunci ma intereseaza ce atitudine monteaza aceasta politica. Fiind vorba de politica, libera exprimare nu mai conteaza, intrucat e presupusa, ci conteaza argumentele discursului, care - oarecum moral - vor sa se impuna.
Exemplul Clarei. Argumentul despre esenta democratiei nu poate sa sprijine votul in vreo alta forma decat oricare ar fi cea data; cata vreme exista alegeri in care oamenii voteaza, informati, intr-un sens sau altul, de campanii, esenta democratiei este in regula. Cine vrea voteaza, cine nu vrea - nu voteaza; si esenta democratiei pluteste mai departe, nestingherita, asupra apelor, asemeni Duhului. Amenintarile cu dictatura nu sunt nici ele tocmai serioase: unde se intampla dictaturi, nu votarea le poate opri sau schimba; unde nu se intampla - votul nu e urgent…
Urmatoarele patru argumente sunt demontate in urma acestuia, simplu pentru ca sunt toate constatari evidente, a caror verificare nu ma angajeaza catusi de putin: nu votez cata vreme imi permit sa nu votez - si, acum, cu aportul Clarei, ma simt chiar rasfat de ideea mea jucausa, pentru ca imi spune ca e un lux - intr-adevar, sunt, politic vorbind, o fiinta de lux, ceea ce cel putini pe esteti i-ar uimi placut. Nu sunt o fiinta sociala adevarata, cel putin nu dupa un adevar politic dat, si pot exista foarte satisfacut, mai mult sau mai putin metafizic, in limita dintre om si politica. Pot vota altii in locul meu - oricum, eu nu pot vota in locul lor si multiplicarea voturilor le dilueaza eficienta - desi, mi se spune, nu si valoarea esentiala. Despre pisici nu am nimic de spus, dar am o nota la chestiunea contractului social - in exact masura in care nimeni nu a semnat de fapt nici un contract explicit, nimeni nu este obligat de fapt la altceva decat respectarea legilor. Ma pot purta ca si cum as fi semnat un contract despre natura politica a omului, la care, semnand, subscriu - dar nu trebuie sa votez. Varietatea comportamentelor umane nu e usor de atacat, iar deriva republicior moderne inspre democratie, azi inconturnabila, ma asigura ca diversitatea nu ma loveste pe mine cu nimic si ca, in aceasta diversitate, sunt relativ bine protejat eu insumi.
Rezumand: ce mi se poate reprosa daca accept toate parerile Clarei - si din ele trag exact concluzia opusa? Ea imi spune sa votez - eu fiind o instanta oarecare a cetateanului - si imi spune pe varii nume daca refuz; accept numele si imi pastrez refuzul. Ce e in neregula? Macar teoretic, argumentele ar trebui sa constranga! Mi se pare ca problema aici este ca toate argumentele sunt functionale, vorbesc despre probleme formale. Nu exista argumente istorice, care, vrand-nevrand, ar putea sa ma forteze, cata vreme nu voi sa imi sfidez o istorie de care tin. Mai important, nu exista argumente esentiale - care sa extraga dintr-o definitie data, mai mult sau mai putin vaga, angajamente sau conditii care sa priveasca specific votul.
Asa ca imi pastrez painea si circul si singurul lucru pentru care militez este un Amfiteatru Vespasian la Bucuresti. Ati auzit aici prima oara - raspanditi vestea si cautati multa piatra! Pentru ca din vremea in care plebeii ca mine isi vindeau voturile pentru politicienii unei republici pe moarte, salvata oarecum de Imperiu si crestinism, dar, inevitabil, numai temporar - trecerea vietii din regnul public in cel privat se opera in mod violent.
Cetatile-stat grecesti si republica romana aveau in comun gradul azi inimaginabil si neintalnit de publicitate al vietii; imperiul roman a introdus spatiul privat simplu retragandu-le cetatenilor orice putere politica. Ori, ar fi bine de stiut ca prabusirea religiei civice romane si hiper-inflatia de culte orientale spectaculoase (nu numai paine si circ - dar procesiuni, ritualuri, misterii de varii feluri, girafe, elefanti si alte chestii exotice…
au coincis cu prabusirea republicii. In vremea lui Christos, nu era deloc neobisnuit ca un cetatean roman sa isi schimbe religia o data sau chiar de doua ori; era de dat cu zarul (adica o intrebare empirica) daca un parinte avea sa aiba aceeasi religie cu copilul lui; si o raritate interesanta ca un bunic si nepotul sau sa aiba aceeasi religie. Ori, republica si religia publica erau indisociabile.
Astazi, viata este indeobste privata: in drum spre a-mi vinde, plebeu, votul, stau in mijloace de transport in comun unde nu cunosc pe nimeni si ignor pe toata lumea. Daca vreau conversatie, o aduc cu mine. Imi vand, plebeu, votul unor oameni pe care nu ii cunosc si cu care nu voi mai avea de-a face, poate, niciodata. Ma intorc sa traiesc, plebeu, intre oameni cu care nu am mai nimic de-a face. Insist ca nu calitatea mea de plebeu s-a pierdut in urma mileniilor - sunt cetatean, dar nu am nici un fel de privilegiu, altfel nu as avea ce cauta scriind pe blog! - ci legatura cu spatiul public si, implicit, cu spatiul politic. In fond, e impropriu sa numim tarile civilizate din secolul douazeci republici, pentru ca lucrul public este, daca e orice, un mister…
Din nou, nu pot evita concluzia ca tot un fel de chestii private, minoritatile organizate, vor organiza politicile, iar, ca parte dintr-un popor suveran de plebei, nu voi putea decat putin influenta. Pot sa devin si eu o minoritate organizata - avantajul plebeului modern, activismul - si pot sa contribui mai degraba la o minoritate organizata decat la alta. Dar pot foarte bine sa ma abtin. Iar plebeul teoretic care sunt nu a intalnit inca un argument serios impotriva despartirii de spatiul public si politica. Dreptul meu la libera expresie nu poate cenzura dreptul campaniilor la libera lor expresie, asa ca asta este. Pot spune si eu ca sunt campaniile kitsch - ar putea, in fond, si cei care le organizeaza sa spuna asta despre ce scriu eu, arbitri oficiali ai kitsch-ului nu cunosc… - dar nu vad ce consecinte politice pot trage de aici.
Final, singurul fel in care pot concepe sa fiu constrans sa votez, constrans in mod teoretic, vreau sa spun, este o definitie a cetateniei care sa ma forteze sa exist in spatiul public - si care e ea insasi fortata, astfel, sa defineasca macar ceva important despre spatiul public, ca sa stiu la ce ma refer cand sunt referit la spatiul public. Plebeu privat ca acum, stiu din ce pozitie scriu - si mi se pare ca am explcat-o destul de clar; plebeu public, cum m-ar vrea argumentele pentru vot - in masura in care se gandesc macar la mine - nu mai stiu din ce pozitie as face ce actiune mi s-ar cere si pe care nu o cunosc…
Ori, desi stiu ce inseamna elementar sa ma duc sa votez, nu inteleg ce insemnatate are; de ce eu contez cand votez - si de ce conteaza ca eu sa votez. Daca e numai o alegere libera intr-o tara libera, ma abtin - liber. Daca e mai mult decat o alegere intre atatea altele, as vrea sa stiu cum. Votul poate fi esential democratiei fara ca asta sa ma implice pe mine: universalitatea drepturilor si naturii si, implicit, a votului - nu spune absolut nimic despre ce mi se intampla mie. Spre exemplu, daca cineva voieste sa ma jefuiasca pe strada sau sa ma omoare, raspunsul meu ar putea fi unul sau altul - dar in nici un caz nu ar fi: domnule / doamna / domnisoara, imi incalcati drepturile umane universale! Nici drepturile si nici votul si nici institutiile care se ocupa cu ele nu sunt substante. Iar nefiind astfel, nu ma obliga, pentru ca se descurca bine fara mine - si eu bine merci fara ele.
Cinicii ar putea observa foarte pertinent ca pretentia mea este, simplu reformulata, ca un vot care se cumpara si vinde e in feluri evidente un vot mai important decat unul care nici macar nu se argumenteaza, precizeaza sau exercita. Iar moralistii interesati de politica ar putea observa, tot pertinent, ca ceva in plebeu, vis-a-vis de republica romana si amfiteatrul Vespasian, trebuie sa fi fost important, din moment ce votul se tot vindea si cumpara, altfel spus, se exercita.
Clara, imi cer scuze ca raspund traziu. Sprijinul tau e binevenit. Nu e nevoie sa poti trage sfori, nu e nevoie sa ajuti altfel decat sa-ti treci numele pe lista si sa dai mesajul nostru mai departe catre prietenii tai din Bucuresti. Nu avem nici o scuza ca noi suntem multimea mintita cu paine si circ; cat despre estetica unei campanii electorale, ma face sa ma gandesc la Arghezi si ale lui “Flori de mucigai”, altceva decat un gust amar si un sentiment profund al absurdului nu-mi lasa. Dar e OK, cred ca si pentru noi campania asta a avut un rol de “trezire”, asa am reusit sa vedem mai bine in jurul nostru si sa incercam sa facem ceva.Realdo.